Maraton de indecență

Complotul desfrânării își bifase prezența într-o nouă cursă

aducând ambii jucători la linia de start

ȋn locuri diferite

cu intersectare pe traseu

ȋn punctul culminant.

Standul era pregătit de ceva vreme să ii primească,

aștepta doar nevoia unuia de celălalt

pentru a putea fi părtaș la uciderea dorințelor trupești.

Deși mai aproape de el, ea fusese prima care ajunsese acolo

marcând coordonatele cu parfum de flori de tei.

Așteptarea se lăsa grea la oră târzie

cu minute strânse în pașii lui

puse la păstrat într-un cufăr

grăitor de vorbe dulci.

Noaptea furase startul celor doi

spionȃnd camera păcătoasă

ȋn acorduri de plăcere și note ȋn surdină.

Ȋn albul pătat de vinul roșu

Jucătorii se luau la întrecere

ȋn intimitate în unghiuri tangente 

și ȋn paranteze,

lăsând ȋn afară surplusul de reproșuri străine.

Se reparau reciproc ȋn baza unui deviz complementar

schițat din timp de la distanță

de-un mecanic incapabil.

Aceeași distanță care ȋi apropiase,

dimineața avea să-i despartă.

Noaptea se trezise ȋnaintea lor,

spălȃndu-și ȋntunericul cu cȃteva raze de soare

la poale de Tȃmpa ȋntr-un Brașov rămas pustiu

ȋn lipsa lor.

Oare care dintre ei cȃștigase?!