Moarte în luna noiembrie

Tăcută seara de noiembrie înghețată-n amurg.
Stai întinsă pe patul ce pare să te înghită
înainte ca zorii să apuce să te salveze;
Ochii-ți sunt singurii care se mai mișcă
în încăperea încremenită de boala nenorocită;
Întinzi privirea spre mine, parcă ceri alinare,
când îngerii și demonii se bat pentru tine.
Te sperie moartea și te zbați în tăcere,
pereții se zdruncină de strigătul tău,
respiri tot mai greu, parcă uiți să respiri.
Și când focul trosnește în sobă de rupe tăcerea
tu ești tot mai rece… și mai grea…
Pământul te revendică și te cere
ca pe un premiu câștigat la loterie.
Te răcești pentru că nu te primește caldă.
Ți-ai închis ochii și respiri și mai greu,
ştiu asta pentru că îți contorizez pulsul.
Te-aș mângâia, dar mi-e teamă să nu te trezesc
şi cu privirea te mângâi și îmi iau rămas bun.
Afară e noapte și tu ai ochii-nchişi
Oare pașii te-ndrumă sau te lași târâtă?!
Lasă-mă să-ți aprind o lumânare!
Promit să nu fac zgomot mai mare decât strigătul tău.
Vreau doar să nu te pierzi și să ții minte drumu-napoi
poate vrei să te întorci când vei auzi strigătele mele.

Sursa foto: https://500px.com/photo/83923811/in-memoriam-by-maurice-lamberts?ctx_page=9&from=search&ctx_q=DEAD&ctx_type=photos&ctx_sort=relevance

NicoletaT