Monolog


Ești frumoasă?
Sunt,
deși am dubii în limitele încadrării ei
ca formă, nuanță, aspect.
Frumosul este preaplin
ȋn lipsă de mister genul hipnotic,
fără cuvinte sau culori
amestecate ȋn cantități egale.
Este știința unor pretenții cu atitudine
de învingător.

Citește în continuare „Monolog”

Anunțuri

Dă-mi fiori 


Nu te opri
Dă-mi fiori!
cu gândul, 
cu șoapta,
Cu siguranța unui arcaș 
Ce nimerește ținta din prima
legat la ochi. 
Fii freamăt 
în absența ta 
cu răbdare 
și buze pecetluite de un secret absurd,
cu zbuciumul inimii mereu alta
în căutarea aceluiași fior.
Dă-mi! 
Dă-mi neliniștea vârstei de 18 ani
pe care timpul a pierdut-o pe drum 
sau poate a impumutat-o cuiva. 
Cine știe?!…
Minte-mă că iubirea e un păcat acceptat 
și 
lasă-mi o amprentă pe degetele mâinii stângi 
pentru o viață sau chiar mult.
Dă-mi! 
Numai nu te opri!

Treci!


Treci! 
Cu mers de felină și tocuri de doișpe
Și-un balans presărat pe acorduri de rap
Numărându-ți pașii 
Țanțoșă damă,
Adulmecând mulțimea dimprejur
Cu mult tact.
Treci lent!
Nici umbra nu știe să rămână, să stea
Când soarele-i curmă viața 
Tu c-un picior o învârți,
O sugrumi,
Îi cânți un cântec de leagăn 
Și apoi o redai.
Treci prin suflet
Furtună de vară primenită de ploaie!
Speli gândul păgân de om păcătos 
Cu zâmbet 
De înger
Și-o rugăciune-n surdină 
Rostită cu patos. 
Rămâi amintire 
Cu chipul sculpat din frânturi 
Și-o dâră pierdută de parfum
De tei,
Ușor aromat,
Sa atragă simțuri hoinare
Pe drum. 

Da, Nu… Poate


Te-am modelat cu o pereche de ochi albaștri 
într-un schimb de priviri cotite,
pe după gene,
pe după raze de soare 
și clipiri ce scuipau săgeți 
îmbrăcate într-o pulbere magnetică incoloră. 
Te-am făcut să crezi în basme
ascultându-mi sunetul vocii,
lăsând liberă doar buza de sus 
de după un rost aproape perfect 
pe lângă a ta ureche,
peste care, într-o clipită, am respirat nebunie 
și te-am modificat fără prea mare efort.
Poate că m-ai lăsat tu
sau poate că eu mi-am dorit prea tare.
Mă căutai cu fiecare atingere 
într-un joc repetat de du-te vino,
într-o limbă monosolabică 
pe lângă Da și Nu
Ca și când  Poate ar fi fost unica soluție. 
Pentru noi. 
Pentru totdeauna. 
Te-am modelat cu dorință 
transformată în păreri de rău 
atunci când am fost nevoită să-mi fasonez propriile lacrimi 
în fluturi… 
Pentru tine.
Ia-ți-i înapoi!