Monolog II 


Sursa foto: https://500px.com/photo/133950691

Tu ai iubit?
Ufff, și încă în ce hal!
Cu sufletul aproape închistat de fluturi
şi răsuflarea întretăiată de jind
ca și când viața mi-ar fi fost o zi;
o zi în care singurul păcat retrăit în purgatoriu
ar fi fost iubirea.
Daa, am iubit și încă iubesc. Și mult!
Nuu, te intrebam dacă ai pe cineva
care să-ți răstoarne lumea
doar prin simplul fapt că există.
Aaa, da… Sunt căsătorită…
Deci ți-ai găsit sufletul pereche
care trasează spațiul liber
al liniei punctate de tine;
știe cum să te dezarmeze,
ce și cum îți trebuie. Minte?!
Nu, nu cred.  Și dacă mă minte
o face al naibii de bine,
nu simt nimic.
Nu, mă gândeam dacă ești la vârsta
la care iubirea e rațională.
Cum așa?!  Niciodată iubirea nu a fost rațională!
În acel joc de culise, sufletul deține supremația
făcând legea după bunul plac,
își injectează supradoze de fericire
și, abia atunci când ajunge să sufere,
când îl ating cuvinte ce plâng și ascund dor,
predă ștafeta.
Cât dor?!
Mult! Cât să înconjoare pământul la pas,
atât dor că până și Jules Verne
s-ar simți mic copil.
Nu ne înțelegem…. Cuvintele!  Cât dor?!
A, scuze…
Acum nu mai dor,
Mi-am permis luxul de a fi indiferentă.

Desenul lui 


Aproape c-am simțit cum mă atingi
În valuri de fiori m-ai îmbrăcat;
Mi-ai pus pe buze un parfum de tu
Și-n suflet alți fiori ai ferecat.

Trasează-ți linia vieții pe-a mea piele
Cu mângâieri timide și răzlețe 
Și gândul priponit printre himere
Lasă-ți-l liber să mă dezeneze.

O foaie şi-un cărbune îți sunt destul 
Când nici nu cauți,  tu nici nu ceri
Nu te grăbi,  te rog!  Ia-mă încet, 
Începe-mă de azi, de nicăieri. 

Pe culmile uimirii tale


Bărbate,
Uimită ai lăsat femeia
Cu gândul către tine
Ca orologiul care-a stat 
Nutrind o amintire.

Ai îmbrăcat-o în cuvinte 
Cu simplu înțeles 
Și-ai colorat-o pe de-a-ntregul 
Cu zâmbete din mers,

I-ai scris poeme în amurg 
De-ai eclipsat și sfânta lună 
Cu al ei chip sculptat cu sârg 
Și cu iubire de-a ta mână;

Și te-ai condus cu ochii-nchiși
Și pași nesiguri către ea
Să spargi un zid de nepătruns 
Crezând c-acolo-i liniștea. 

Bărbate, 
Mai stai și-aștepți cu jind
O jumătate de întreg 
Pe când fiorii tăi pășind 
Parcurg alt suflet și-l posed. 

fiecare cum poate :) :)


Un bărbat de 20 de ani, unul de 30, unul de 40 și unul de 60 naufragiază pe o insulă. În imediata vecinătate a acesteia se afla o altă insulă populată numai de blonde goale-goluțe.
Cel de 20 de ani nu stă pe gânduri și se aruncă în apă și să înoate către insula blondelor.
Cel de 30 de ani construiește o plută și pornește și el către insula cu blonde.
Cel de 40 de ani spune:
– Nu înțeleg de ce trebuie să ne ducem noi la ele. De ce nu vin ele încoace?
La care cel de 60 de ani replică:
– Dar de ce să vină încoace, că se vede bine și de aici.

Definiția sexului 


Într-o seară, două fete tinere discutau despre sex. La un moment dat, una dintre ele mai inocentă din fire o întreabă pe cealaltă:
– Dragă, ce este sexul?
– Sexul este atunci când te fardezi puțin, mergi într-un bar și agăți un bărbat. Mergi cu el la hotel iar după ce te culci cu el îți dă o sumă de bani.
– Aha, înțeleg, dar sexul bun ce este?
– Sexul bun este când te fardezi puțin, te îmbraci cu o ținută foarte provocatoare și mergi într-un restaurant de lux. Agăți un bogătaș, mergi la el acasă și te culci cu el iar la plecare îți dă o sumă mare de bani.
– Dar dragostea, ce este?
-Ah, dragostea… asta este o invenție a bărbaților ca să nu mai plătească!

😀😀