Monolog II 


Sursa foto: https://500px.com/photo/133950691

Tu ai iubit?
Ufff, și încă în ce hal!
Cu sufletul aproape închistat de fluturi
şi răsuflarea întretăiată de jind
ca și când viața mi-ar fi fost o zi;
o zi în care singurul păcat retrăit în purgatoriu
ar fi fost iubirea.
Daa, am iubit și încă iubesc. Și mult!
Nuu, te intrebam dacă ai pe cineva
care să-ți răstoarne lumea
doar prin simplul fapt că există.
Aaa, da… Sunt căsătorită…
Deci ți-ai găsit sufletul pereche
care trasează spațiul liber
al liniei punctate de tine;
știe cum să te dezarmeze,
ce și cum îți trebuie. Minte?!
Nu, nu cred.  Și dacă mă minte
o face al naibii de bine,
nu simt nimic.
Nu, mă gândeam dacă ești la vârsta
la care iubirea e rațională.
Cum așa?!  Niciodată iubirea nu a fost rațională!
În acel joc de culise, sufletul deține supremația
făcând legea după bunul plac,
își injectează supradoze de fericire
și, abia atunci când ajunge să sufere,
când îl ating cuvinte ce plâng și ascund dor,
predă ștafeta.
Cât dor?!
Mult! Cât să înconjoare pământul la pas,
atât dor că până și Jules Verne
s-ar simți mic copil.
Nu ne înțelegem…. Cuvintele!  Cât dor?!
A, scuze…
Acum nu mai dor,
Mi-am permis luxul de a fi indiferentă.

Reclame

10 gânduri despre “Monolog II 

  1. inițial am crezut că întrebi dacă avem iubiți:) îți dădeam o replică ghei cum n-ai mai pomenit. dar pentru că mă uit la un film de groază (am luat pauză de țigară) îți spun doar atât… îmi iubesc plapuma…
    acum că tu ne povestești despre iubirea sufletească ce o resimți, mno… ce să spun.
    hai, nu mai fi botoasă și zâmbește. mâine va fi mai rău 😛

    Apreciat de 1 persoană

  2. Aici ai nimerit-o perfect.
    „Niciodată iubirea nu a fost rațională!” .
    Îndrăznesc să-ți spun că-n tot acest tumult irațional, nu există rost de minciună. Iubirea nu minte. Iubirea ne dezarmează de măști și orgolii.
    Probabil că ai să spui că totuși există orgolii și măști în dragoste. Sunt cazuri, sunt atâția nefericiți din cauza acestora. Și totuși de unde atâta orgolii și măști o să întrebi mai departe?
    Eu am să-ți răspund astfel. Din firea omului. Din omul bun niciodată nu ai să culegi niciodată orgolii și măști.

    PS: un monolog liric interesant.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s