Echivoc 


Vezi tu cum faci ca inima să uite să pulseze amintirile cu noi
Și dă-i și minții un concediu de minim două luni si două săptămâni.
Mâine nici nu vom ști drumul cel drept și ne vom îndrepta spre alte căi
Și azi orice-am simți să dam uitării. Să nu facem din dragoste război!

Mă voi lăsa ademenită fără nici cea mai mică urmă de-ndoială
Căci nici necunoscutul nu pare a fi străin când stau la pieptul tău,
Îmi voi lăsa fiorii să-și dea cu subsemnatul în propria bâjbâială,
Vom năvăli suspansul și toată așteptarea probabil într-o seară și într-un pat gol.

Ne vrem fără avansuri și consecințe amestecate la-ntâmplare
Pe când ți-ascunzi cuvintele-n priviri și-mi spui că mă dorești.
Anticipezi substratul zbuciumului meu și fără să vrei ajungi să-i dai amploare,
Ucizi încet misterul și tai în carne vie distanța ce odată stătea intre noi doi.

Și azi te vreau și nu te vreau și-acționez puțin mai mult decât deloc 
Hrănind o pasiune cu goluri și valențe, bolnavă pe alocuri.
Tu nu stai locului, îmi sabotezi plăcerea de-a simți un echivoc 
Benefic nimănui. Nu pot divide lumea doar pentru amândoi..