Acasă…


image

Sursa foto: https://500px.com/photo/3084447

Locul care mai poartă mirosul copilăriei tale
și a zilelor care nu ți-au putut număra pașii.
Locul unde zâmbetul tău are aceiași dinți de lapte,
care formează cuvinte
cu sunete zglobii pe fundal.
Acasă…
unde tu vei fi mereu copil,
un copil cu riduri și tâmple albe,
cu griji și lipsă de timp!
Duci și ești lipsă pentru cei de-acasă.
Acasă…
Singurul loc căruia mereu îi va fi dor de tine!

NicoletaT

Poveste


image

Sursa foto: http://www.deviantart.com/art/do-you-feel-me-83076237

Poveste despre tu și eu
Poveste încâlcită,
Atingeri tandre, mângâieri,
Dorință neîmplinită.
Povestea cea de azi
Cu gându-n altă parte
Ca și un vânt de vară
Foșnește de departe.
Și sufletul foșnește
În mii de povestiri
Silabe fără noimă,
Deșarte amintiri.
Poveste despre ochii negri
Pătrunzători, cu gene lungi
Poveste despre fruntea lată,
Obrazu´ neted, nasu´ cârn,
Poveste despre chipul blând
Și gura cu buze cărnoase
Ce-o atingeam avid, flămând,
Și mâinile înfipte-n coaste.
Poveste despre abdomen,
Lipeam urechea să-l ascult
Când inima-i spunea povești
Să îl aud aș mai fi vrut!
Poveste despre-a lui ureche
Pe care îmi plăcea s-o mușc
Și-apoi să îl sărut pe frunte
Cu gesturi tandre să-l dezmierd.
Poveste despre părul aspru
Ce îmi plăcea să îl ating
Să îi respir fierbinte-n ceafă,
Să îi dau foc și să îl sting.
Poveste despre umeri goi
Îmbrățișați în sărutări
Prinși sub cearșaf de perne moi
Atinși de mâinile-mi fierbinți.
Poveste despre mângâieri
Întretăiate de dorințe
Și vorbe dulci și rugăminți
Doar din priviri, fără cuvinte.
Poveste despre haide, vino!
Poveste despre știi tu cum…
Poveste fără sex de vrei,
Doar un mic foc să iasă fum!
Doar mângâieri, priviri la schimb,
Mirare, clipe, voci și șoapte;
Poveste despre cum mă simți
Dincolo de singurătate.

NicoletaT

Moarte în luna noiembrie


Tăcută seara de noiembrie înghețată-n amurg.
Stai întinsă pe patul ce pare să te înghită
înainte ca zorii să apuce să te salveze;
Ochii-ți sunt singurii care se mai mișcă
în încăperea încremenită de boala nenorocită;
Întinzi privirea spre mine, parcă ceri alinare,
când îngerii și demonii se bat pentru tine.
Te sperie moartea și te zbați în tăcere,
pereții se zdruncină de strigătul tău,
respiri tot mai greu, parcă uiți să respiri.
Și când focul trosnește în sobă de rupe tăcerea
tu ești tot mai rece… și mai grea…
Pământul te revendică și te cere
ca pe un premiu câștigat la loterie.
Te răcești pentru că nu te primește caldă.
Ți-ai închis ochii și respiri și mai greu,
ştiu asta pentru că îți contorizez pulsul.
Te-aș mângâia, dar mi-e teamă să nu te trezesc
şi cu privirea te mângâi și îmi iau rămas bun.
Afară e noapte și tu ai ochii-nchişi
Oare pașii te-ndrumă sau te lași târâtă?!
Lasă-mă să-ți aprind o lumânare!
Promit să nu fac zgomot mai mare decât strigătul tău.
Vreau doar să nu te pierzi și să ții minte drumu-napoi
poate vrei să te întorci când vei auzi strigătele mele.

LUMANARE

Sursa foto: https://500px.com/photo/83923811/in-memoriam-by-maurice-lamberts?ctx_page=9&from=search&ctx_q=DEAD&ctx_type=photos&ctx_sort=relevance

NicoletaT