Spitalul de demență

Hoțul șarmant își etalase Farmecele
de la răsăritul la apusul soarelui
însetat de lege și dreptate.
Frumusețea zăcea puturoasă
într-un spital de demență
înconjurată de pacienți neîmblânziți
tratați cu supradoze de răbdare.
Inteligența părea proastă
pusă în linie dreaptă cu ceilalți parveniți
care-și făceau veacul dintr-un salon într-altul,
dar doar părea.
Pragmatismul se internase aseară
în urma unei crize de plictisească
din dorința de a fi util chiar și când nu era cazul;
acum era înghesuit din dreapta
de sforăitul Sedentarismului
căruia îi miroseau picioarele și
întotdeauna dormea când era timpul să-și ia pastilele.
Uneori,  Liniștea salonului era ruptă
de tocurile Eleganței care defila de la ușă la fereastră
ca pe un catwalk în cadrul unei prezentări de modă.
Creativitatea dădea spectacol în fiecare zi,  la oră fixă,
bucurând ochii privitorului cu numere de magie și trucuri
greu de dibuit.
În astfel de momente,  Veselia era prietena tuturor,
chiar și a Minciunii care, de obicei,
umbla cu fofârlica de la un pat la altul.
În toată nebunia creată,
Dragostea era singura care făcea ture de noapte
și schimba perfuzii
în ritmul unui salariat pasionat de munca depusă
sau remunerat peste măsură;
stătea prost la tabla împărțirii
și cu toate astea,
îi trata pe toți de la egal la egal.
Spera doar să nu înnebunească și ea.

Sursa foto: https://500px.com/photo/143776771

NicoletaT