Verbal

Sursa Foto: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1626875497577092&set=a.1451601505104493.1073741827.100007639727686&type=3&theater

să vii să citim că iubim să ne spunem
să rămânem să credem când există să fim
să stăm să visăm, să ne creștem când mergem
să murim când ne bem
să mă iei când te cer
să te-ntorci cȃnd te termini
de mă pierd când te văd;
te gândești că te rog
să iubești să nu uiți
să renunți să respiri
când plângeam suspinând;
să mai speri că trăim când venim să ascult
să te chem să-ți promit, când te vreau să păstrez
să te țin să nu cazi când să speri ai uitat
să vii să simțim când iubim a trecut,
să promiți că rămâi când promit să nu plec,
să revii să-mpărțim când devii nu te uit
să te las să mă iei cȃnd rămân să iubesc.

Ȋnainte și după

SURSA FOTO: https://500px.com/photo/43808164/runcorn-bridge-cheshire-sepia-tone-by-paul-madden?ctx_page=2&from=search&ctx_q=WIDNES&ctx_type=photos&ctx_sort=relevance

 

Azi simțea că sfȃrșitul a intrat ȋn tură

era obosită

sufletul ȋi fusese strȃns ȋn pumni de prea multe persoane

prea tare

atȃt de tare íncȃt ȋncă o durea,

ȋncă mai purta urmele de unghii ȋnfipte de fel și fel de oameni.

Oameni haini care i-au ȋnfulecat sufletul dintr-o respirație

Oameni slabi care au prins-o ȋn pioneze, poate chiar i-au turnat ciment ȋn pantofi

Copii care, cu degetele abia formate, i-au gȃdilat sufletul

Oameni și oameni care s-au cazat pe rȃnd ȋn sufletul ei.

Cu el a fost altfel,

parcă se afla deja acolo sau poate doar l-a regăsit după ce l-a pierdut.

Ce senzație stranie…

Fusese acolo?

Se reȋntorsese sau doar era ȋn trecere?!

Era derutată,

vedea doar negru și alb.

Se mulțumea cu ce vedea, ȋi era mai ușor.

Azi alegea cu sufletul

obosit, ȋmpotmolit ȋn noroiul lăsat de alții

așteptȃnd ca el să o curețe,

să o facă frumoasă, mai frumoasă decȃt chiar ea se știa.

Cea mai frumoasă!

 

***

 

Timpul trecea.

Limba leneșă a ceasornicului desena cerculețe unul după altul

A ȋncercat să le numere dar le-a pierdut șirul.

Ciudat! Parcă timpul se măsura singur,

de ce trebuia să facă ea asta acum?

Aștepta.

Se săturase așteptȃnd.

Trecuse zile, săptămȃni, trecuse aprilie.

Peste noapte și zi se afundase ȋn vȃrtejul de noroi din sufletul ei

cu mȃinile ȋncleștate ȋncerca să se agațe de ziua de ieri

marca momentul care separa granița dintre azi și ieri

granița de neșters, imposibila reȋntoarcere.

Ce-ar trebui să facă?

știa…

ce ieri era istorie, azi era memorie.

Trebuia să se transforme să poată măsura timpul

trebuia să pună puțin roșu, albastru și verde.

Azi era hotărȃtă să facă,

nu cum ar fi făcut altă dată,

să se justifice că nu a făcut.

Azi alegea cu mintea ȋn defavoarea sufletului

Pe care el l-a cȃștigat la un joc de poker.

Pe cȃt de repede l-a cȃștigat, așa de repede l-a pierdut.

A fost ȋn trecere, a derutat-o

ȋnainte a fost, urmează după…