Gând călător

Cu simț nebănuit de potrivire
și suflete capsate la comun
cei doi călătoresc cu gândul,
peste rime
când prin Ploiești, 
când pe la Iași trecând.
Astfel oglinda capătă o nouă față
având același suflet desenat
îi dau contur pe rând,
de la distanță,
fără să vină, 
făr’ să fi plecat.
Ce fericire stranie,
ciudată,
să-ţi poți găsi ecoul rătăcit
și inima ce ieri a fost plecată
astăzi,
în versuri,
ea s-a regăsit.