Sursa foto: https://500px.com/photo/103575447
La tine sufletul mi l-am lăsat în custodie,
În graba mea de a fugi, și am uitat de el
Nu mai am forță să îl caut, să-l las să reînvie
Azi fericirea mea se plimbă-n carusel.
Cuvinte și cuvinte curg azi negru pe alb
Și îmi mototolesc sufletul de hârtie,
Lăuntric a rămas un gol imens, de praf,
Cuvinte nu mai am trăirea să-mi exprime.
Incă-mi tremură mâna, poate că-s furioasă
Pe Dumnezeu, pe mine, pe tot ceea ce simt,
Pe lacrimile ce-adâncesc a mea angoasă,
Chiar și pe durerea ce fizic o resimt.
Nu m-auzi când te strig?! De ce nu mă auzi?
Sau poate astăzi nu mai vrei să mă auzi…
Vroiam să cuceresc lumea cu tine,
Dar tot ce-am cucerit a fost o amintire.
Ce pot simți acum?! Durerea m-a închis!
Și merg pe tocuri să nu-mi mai aud plânsul;
Încerc să-mi uit de tine numele rostit,
Dar poate-i prea devreme să aștept apusul!
Cum poți uita persoane ce sigur te-au iubit?
Poți șterge amintiri ce-odată le-ai trăit?
Mai poți lipi un suflet ce-a fost făcut bucăți?
Ești sigur că tu, azi, nu ai ce să regreți?
Și strig și pot striga până când tună cerul
Și poate te înduri de mine, să m-auzi;
Pot plânge să acopăr tot infernul
Dar de-i deranj, te rog tu să mă scuzi!
Aș vrea să cadă toate stelele din cer
Să vezi ce întuneric pot să-ndur!
Și aș închide luna, i-aș pune grănicer
Să simți cum rătăcești jur-împrejur!
Ca pe-un peron de gară, călcată m-am simțit
Și-am încetat să sper c-ai să-ți aduci aminte,
Poate te-am confundat și poate am greșit,
Poate-ar fi fost mai rău, când se putea mai bine.
Azi mai mă-ntreb Cum ar fi fost dacă ?
Pentru că știu că se putea și altfel,
Puteam să fim în doi și să ne placă,
Să fiu a ta și tu să-mi fii fidel.
Când amintirea începe să pălească,
Când timpul e pierdut, și noi cu el,
Și sufletul se zbate să trăiască,
Ți-ai smulge pielea pentr-un cuvințel.
Ai mai citi ce-am mai simțit odată,
Dar mai ales ce am lăsat să simt
Când am pledat pentru nevinovată
În fața ta și-al crudului destin.
NicoletaT
Poeta ta preferată 
